vineri, 18 iulie 2008

Escadrila albă de Daniel Focşa


Cum probabil şi concediul dumneavoastră se apropie, vă atragem atenţia asupra cărţii Escadrila albă a lui Daniel Focşa, mişcătoare recuperare a memoriei escadrilei sanitare compuse din avioane pilotate de femei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Veţi pătruntrunde în sufletul „amazoanelor văzduhului“ şi veţi descoperi „sentimentele de emoţie, teamă, închietudine, disperare, fericire“ prin care au trecut aceste doamne. Puteţi citi recenzia lui Tudorel Urian din România literară, pe care o găsiţi în Colecţia revistei, în numărul nr.26 din 4 Iulie 2008.

Şi ca să încheiem cu acelaşi îndemn cu care Neagu Djuvara îşi încheie prefaţa, vă invităm să "Citiţi această carte. Ca pe un roman".

joi, 17 iulie 2008

Salvaţi Planeta Bucureşti!

Dragi prieteni,

După cum ati remarcat pesemne, vizitând site-ul şi blogul nostru, suntem îndrăgostiţi de Bucureşti. De istoria lui ( am scos, la peste 50 de ani de la epuizarea primei ediţii, Istoria Bucureştiului, de Nicolae Iorga); de domnii şi doamnele lui, contrastând dureros cu tovarăşii de mai târziu şi cu nemiloşii beneficiari ai frumuseţilor lui de azi ( am scos seria de Poveşti ale Domnilor din Bucureşti, Poveşti ale Doamnelor din Bucureşti, Alte poveşti ale Doamnelor şi Domnilor din Bucureşti etc. fermecătoare convorbiri realizate de Victoria Dragui Dimitriu); de străzile, pieţele, hanurile,casele şi grădinile sale de vară (am publicat cărţile Leliei Zamani despre Comerţ şi loisir în vechiul Bucureşti şi Oameni şi locuri în vechiul Bucureşti), de inimitabilul şi aproape dispărutul lui farmec ( am editat din Bucureştiul trăsurilor cu cai de Paul Emil Miclescu), de chipul lui de azi, aşa mutilat şi urâţit ( am editat Ghidul istoric, turistic şi cultural al Bucureştiului, de Silvia Colfescu.) Acesta din urmă este aproape best sellerul nostru absolut. Asta ne spune ceva: anume că aşa mutilat, desfigurat, urâţit şi abandonat indiferenţei locuitorilor şi vizitatorilor lui, Bucureştiul mai are totuşi o şansă.

Aceea ca noi să-l iubim cât mai mult şi să fim cât mai mulţi. Ne-am gândit de aceea ca la revenirea din vacanţă să organizăm în cinstea Bucureştiului un fel de mică serbare omagială. Cu sprijinul unei primării de sector sau de ce nu, al primăriei Capitalei, şi al oricărei organizaţii, grup, persoană care vrea să ni se alăture cu ideile şi prezenţa, să născocim un eveniment menit să ne adune în jurul imperativului de a ne sensibiliza concitadinii la tristeţea unui oraş abandonat unei degradări ce pare ireversibilă.

Ne gândim la o seară cu gramofon, muzică de Cristian Vasile, Maria Tănase şi Teodor Zavaidoc, toalete de epocă împrumutate de la Carnavalul dlui Mircea Diaconu, expoziţie de carte, discuţii în jurul unui pahar de ceva cu oameni care şi-au făcut un nume din a apăra Bucureştiul de distrugere, care au creat, au clădit în Bucureşti, sau au scris, scriu despre Bucureşti.

Cum toate astea sunt încă în fază de proiect, orice idee şi orice ajutor este binevenit.

Şi chiar posibilitatea de a ni se fura ideea e binevenită, doar să fim invitaţi şi pe noi, cu cărţile, pozele, muzica, şi gramofonul nostru. În fond, vrem doar ca Bucureştiul să se aleagă cu ceva.















P.S. Vom lansa o carte despre viaţa din jurul hipodromului bucureştean, Cândva la Băneasa, de Alexandru Grigorescu, cu poveşti despre marii proprietari de cai, jockey, doamne în rochii de vară.



marți, 15 iulie 2008

Editura Vremea pleaca in concediu

Dragii noştri,

De pe 18 iulie până pe 11 august suntem în concediu.
Ne vom întoarce cu forţe noi şi cărţi frumoase.

Vă urăm şi dumneavoastră concediu plăcut, cu mult timp pentru citit şi pentru călătorii.

Echipa Vremea

luni, 14 iulie 2008

Incă două recenzii favorabile celor „O sută de zile cu Monica Lovinescu“

Mihai Şora apreciază cartea ca una „de dragoste şi de umanitate“ în articolul său din Observatorul Cultural. După citirea cărţii, acesta a rămas convins că Doina Jela „i-a iubit pe Monica Lovinescu şi pe Virgil Ierunca total, fără rezerve, la modul viu şi aproape sacrificial“.

În Formula As Adriana Bittel apreciază cartea ca fiind plină de „iubire si durere“, un posibil „capitol final dintr-o biografie exemplara“ scris cu „cu delicata dragoste si durere“.