Știm câtă suferință înseamnă să ții manuscrisul în sertar, aproape fără speranța de a-l vedea vreodată publicat. L-ai scris fulgerător, l-ai citit și recitit, l-ai corectat, modificat, rescris de mai multe ori. Și toate astea pentru ce? Când va veni clipa manuscrisului tău? Când vei intra și tu în rândul scriitorilor publicați? Pare că niciodată, și asta te face să suferi peste măsură.
Stai liniștit. Nu ești singurul în această situație, ba chiar pare că suferința scriitorului este apanajul unei cărți de succes. Iată patru cărți scrise cu durere și ajunse la public cu eforturi.
Dumnezeu s-a născut în exil, Vintilă Horia
Primul roman pe care acest scriitor l-a publicat în Franța și al doilea roman al carierei sale, după "Acolo stelele ard". Cartea "Dumnezeu s-a născut în exil" este prima din seria romanelor istorice inspirate de durerea propriului exil. Vintilă Horia a fugit din țară în anul 1945, pentru a scăpa de o condamnare politică, iar despărțirea de Patrie i-a măcinat sufletul; a transpus-o în "Dumnezeu s-a născut în exil", un roman ce-l are pe poetul Ovidiu drept personaj principal, în timpul exilului său la Tomis. Dragoste, prigoană, intrigi politice – ingredientele unei cărți pe care francezii au răsplătit-o cu cel mai mare premiu literar al lor – premiul Academiei Goncourt. Autoritățile comuniste din România au organizat atunci o campanie furibundă de denigrare a lui Vintilă Horia, pe baza unui dosar falsificat, pentru a provoca retragerea premiului. Academia Goncourt nu a cedat acestei presiuni, dar scriitorul nu și-a ridicat niciodată premiul. Scris în 1960, romanul a ajuns la publicul din România abia cincizeci de ani mai târziu.
Poveștile Peleșului, Carmen Sylva
O carte de povestioare pentru copii, pe care Regina Elisabeta a României a scris-o pe ascuns, în lacrimi. Este cartea dedicată singurului ei copil, mort în primii ani de viață. Sub pseudonimul Carmen Sylva, Regina Elisabeta a luat pana și a transformat scrisul într-o terapie contra celei mai mari dureri de mamă. Așa s-a așternut pe hârtie acest volum, "Poveștile Peleșului", o carte marcată de dragoste maternă – stil cald, accesibil, dinamic. Sunt cuprinse povești-legende despre câteva dintre cele mai cunoscute obiective turistice din Munții Bucegi – Ceahlău, Caraiman, Piatra Arsă, Jepi, Vârful cu Dor, Peștera Ialomiței etc. Volumul se adresează copiilor cu vârste între 9 și 15 ani, dar și părinților care, seară de seară, au de spus copiilor câte o poveste înainte de culcare.
Nuda Veritas, Nicolae Stroescu-Șovarna
Vorbim despre o carte cu un destin… demn de o carte. A fost scrisă pentru prima oară în minte, memorată de autorul ei, un tânăr deținut politic al regimului comunist. La douăzeci de ani, Nicolae Stroescu-Șovarna cocheta cu ideea de a deveni scriitor, având deja o oarecare experiență în unele publicații ale vremii - asta, înainte de a fi accidentat pe stradă și arestat apoi chiar din spital, închis ulterior în cele mai teribile închisori comuniste – Jilava, Pitești, Aiud, Poarta Albă. Prima variantă a cărții Nuda Veritas s-a scris pe hârtie de sac de ciment – câteva mici pasaje, ce conțineau detaliile abuzurilor petrecute în închisorile comuniste. Evident, Nicolae Stroescu-Șovarna nu a reușit să iasă din închisoare cu notițele în buzunar, astfel că a fost obligat să memoreze tot ce dorea să lase posterității mărturie. O primă variantă completă, așternută pe hârtie, a cărții datează din primul an al eliberării, anii 60; și de aici începe prigoana manuscriselor – per total, cinci variante, scrise, furate, distruse și autodistruse, rescrise, ascunse, furate și din nou distruse. Ultima variantă a manuscrisului Nuda Veritas datează din primii ani de după 1989, dar a ajuns la public abia recent, anul acesta, la aproape zece ani de la dispariția autorului.
Încă mai crezi că viața ta de scriitor e grea?
