„Bucuria, ca şi tristeţea, este o stare des încercată de om fără ca din aceasta să nască o cunoaştere precisă a ei. Bucuria, în înţelesul obişnuit al cuvântului, este o stare interioară de satisfacţie care decurge din împlinirea unei dorinţe, din ducerea la bun sfârşit a unui lucru. Bucuria este în acest fel un rod al înfăptuirii în sensul voinţei noastre, ea este legată deci şi de libera voinţă. Omul nu se poate bucura de fapta sa dacă o execută prin constrângere.”
Aşa spune Ernest Bernea în deschiderea cărţii sale despre treptele bucuriei.
Bucuria, diferită de fericire sau plăcere, are mai multe trepte: bucuria de a fi în lume, de a cunoaşte, de a crea, de a fi împreună, ori bucuria purităţii şi a plenitudinii, trepte prezentate cu sensibilitate în eseurile din volumul de faţă.
Pentru sociologul, etnograful şi filozoful Ernest Bernea, „bucuria este o stare de înălţare şi împlinire a vieţii, ca o urmare firească a găsirii unui sens superior condiţiei omului.” Să căutăm deci „locul unde spiritul nostru ne scutură de poverile fondului subuman şi devine izvor de energie creatoare, locul unde putem urca toate treptele bucuriei.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu