Recenzie - Nea Ion, de Costan Gabriel

Autor: Gabriel Costan;
Titlu: Nea Ion;

Piesa de teatru Nea Ion readuce in prim-plan lumea satului romanesc, asa cum arata ea dupa transformarile din ultimii ani. In ciuda tihnei bucolice alungate de grijile apasatoare si de influenta venita de la oras, cititorii nu vor avea parte de imaginile desprinse din stirile care-ti dau impresia ca mahalaua oraselor s-a mutat in zona rurala. Nea Ion, protagonistul acestei piese, iti aminteste de seninatatea hatra a lui Moromete, doar ca el este ceva mai atent sa nu-l ia la ochi cei veniti cu foncierea, stie cum sa foloseasca un telefon mobil pentru a vorbi cu fiul trimis la Bucuresti, sa invete carte, si are ceva mai multi bani pusi de-o parte. In rest, aceleasi vorbe ironice aruncate nevestei venite de la slujba si aceeasi bunatate arhaica, devenita un tablou suprarealist intr-un sat bransat la noua realitate, unde fiecare isi vede interesul si voteaza pentru cateva bancnote.
Nea Ion e iute la manie doar cand spune vorbe de duh referitoare la situatia tarii sau la glumele nesarate facute de unul si de altul. Dar nu tine supararea si nici nu face moarte de om. Singurul episod care-l scoate din pepeni este omorarea celui mai cumsecade om din tot satul, care a iesit sa alunge hotii, dar a sfarsit intre patru scanduri. Nea Ion s-a enervat si a devenit un justitiar cand i-a gonit pe cei aciuati in sat, din randul carora faceau parte si criminalii. In rest, nu discrimineaza, ba mai mult, ii invata de bine pe cei amarati, nu-si altoieste consoarta nici cand vorbeste in secret cu fiul plecat la Bucuresti sau il cicaleste atunci cand afla ca Ion a tras cu pusca (numai in aer!) dupa un satean care l-a suparat.
Dar adevarata incercare pentru linistea din batatura nu vine sub forma unei vesti proaste legate de recolta sau a unor amenintari deghizate venite din partea unui primar banuitor, care il crede in stare pe Ion sa-i fure si locul din capul satului. Lumea sa este data peste cap atunci cand Mugurel, fiul ajuns inginer la Bucuresti, il anunta ca vrea sa emigreze. Isi va stapani mahnirea, spunandu-si ca-i va fi mai bine acolo, ii va cere iertare Celui de Sus cand ii mai indruma pe unii spre uciga-l toaca, dar isi va trimite suspinele si teama in fata singuratatii spre consoarta, sa planga ea si pentru el, ca doar ei lumea ii da voie.
Nea Ion lasa in urma o candoare amestecata cu sentimentul compasiunii fata de personajele care vor sa-si pastreze inocenta si umanitatea intr-o lume debusolata, unde cei din satul de altadata nu mai stiu incotro s-o apuce. Scenele si replicile imbina foarte bine tristetea si umorul care iti este livrat in jocuri de cuvinte si-n dialogurile conjugale. Ti l-ai putea imagina pe Ion, alaturi de sotia lui, Maria, intr-un scurtmetraj despre batranii ramasi in satul parasit de copii. In locul neaosului haz de necaz vei gasi un altfel de umor, mai tacut.

Puteti comanda online cartea Nea Ion de pe site-ul editurii Vremea.

Articol postat de Adriana Gionea | 10. 05. 2013
Sursa: townportal.ro  

Autor:	Gabriel Costan	An aparitie:	2013
Titlu:	Nea Ion	Pret:	10.80 RON
Nr. pagini:	80	Editura:	Vremea