luni, 3 decembrie 2012

Recenzie - Calauza, de Mihai Giugariu



Autor: Mihai Giugariu;
Titlu: Calauza;

Romanul Calauza este scris pentru cititorii avizi de mistere, personaje avand identitati difuze si lumi incarcate de simboluri. Ce-ar fi putut fi povestea unor calatori fara o tinta precisa, dar care incearca sa-si gaseasca locul pe o insula, se transforma intr-un joc ireal, fara timp sau reguli. Personajele din cartea lui Mihai Giugariu par niste siluete fantomatice, despovarate de greutatea unui trecut clar si de conturul unei succesiuni formate din actiuni previzibile. Le veti cunoaste doar numele si cateva detalii voalate privind biografia plina de lacune innegrite, de aceea doza de suspans va fi marita cu fiecare portret incomplet.
Cativa barbati strabat o insula anonima. Calatoria lor pare a fi un mars condus de o calauza, pe numele sau Dominic, personajul care-i aduna la un loc. De ce strabat insula, de unde au plecat, unde vor sa ajunga si, mai ales, de ce nu pun intrebari, preferand sa urmeze planul trasat de calauza? Sunt intrebari care nu isi au rostul cand un scriitor abil vrea sa-si transforme cartea intr-un mare labirint al faptelor lipsite de semnificatii facile, si al umbrelor dense, unde cititorul are ceva in comun cu personajele- nu poate ajunge la raspunsurile dorite cand ii pune intrebari calauzei sale- autorul. La randul sau, acest cititor va porni intr-un mars prin taramul naratiunii, plin de hatisuri si poteci ascunse.
Calauza este un roman in care misterul se adanceste treptat, dand la o parte drumul bine trasat catre un final asteptat. Nu mai conteaza dinamismul narativ si aglomerarea de cuvinte, fapte sau dialoguri ce-ar fi fost puse cap la cap intr-o serie de intamplari zgomotoase. Nu actiunea este importanta, ci mesajele care incarca o atmosfera tacuta. Personajele vorbesc prin taceri prelungite, gesturi spontane, aparent fara sens, marsuri obediente sau identitati enigmatice. Toate asceste detalii invaluite in ceata nasc asteptarea unei rasturnari bruste de situatii, in urma unui amanunt legat de trecutul sters al calauzei, scos la suprafata doar de cititorul meticulos, capabil sa vada simbolurile camuflate printre randuri.
Romanul este asemenea unei compozitii ambigue, asupra careia privitorul isi proiecteaza propriile ganduri, impresii si trairi afective tasnite din inconstient (personal sau colectiv). Pentru multi, calauza poate fi comandantul unor soldati mult prea supusi, un sef de secta marunta, un mistic urmat pana-n panzele albe de adepti sau ghidul unui periplu initiatic, devenit legatura dintre sacru si profan. Toti protagonistii lui Mihai Giugariu primesc trasaturi lumesti, reflectate de amintiri sumare din trecutul personal, dar si niste calitati arhetipale, care vor aminti de proza lui Eliade si de universul inconstientului colectiv, explorat de Gustav Jung.
Calauza (Dominic) si-a trait adolescenta intr-un spatiu monahal sufocant si auster, apoi s-a imbarcat pe un vas pentru a cunoaste restul civilizatiilor si credintelor pe care ar fi trebuit sa le respinga. Viata lui va fi o continua lupta intre stapanirea (inumana) a simturilor, curiozitate si abandonarea in necunoscutul profan.
De fapt, inca nici el nu stia exact spre ce vroia sa-i calauzeasca (…) Privind cu o anumita pretiozitate ghemul de intrebari care a putut sa-l framante, isi dadu seama ca ceea ce avea de facut, in ultima analiza, era sa-i ajute sa se elibereze, fiecare, dintr-un hau pe care-l purta ca pe o cocoasa ascunsa in el.
Devenind calauza altor personaje ascunse, care, la randul lor, vor sa lase un trecut in urma pentru a se descatusa de sub apasari numai de acestea stiute, Dominic este surprins de o serie de revelatii privind relatia eu-lume si diferentele care despart rigiditatea unui mars fara popasuri meditative de o calatorie initiatica. Unde se termina disciplina cazona si unde incepe adevarata menire a unei calauze profunde, ce trebuie sa tina cont de pasii celorlalti? Raspunsul se vrea intuit spre finalul cartii, nu oferit!
Pentru o clipa, (…) pricepu ca aceasta ar putea fi misiunea sa cu adevarat: sa se ofere pe sine, sa primeasca pe un altul in urmele trupului sau, adancitura aceea in pamant modelata de rotundul umerilor si al coapselor, inca pastrand caldura trupului sau, sa devina o vizuina pentru strainul de langa el, tot asa cum si-ar fi oferit umbra pentru a modera puterea prea aspra a luminii.
Actiunea romanului Calauza se desfasoara intr-un spatiu greu de localizat, paralel. Este un spatiu ireal, in care se reconstituie universul in miniatura. Fiecare personaj devine un simbol al umanitatii pline de umbre si lamuriri amanate. Personajul central, devenit calauza, poarta semnificatii multiple, mai mult sau mai putin lasate in voia interpretarilor. Una dintre acestea va fi, insa, evidenta- Dominic devine vasul transparent in care se vad toate culorile fiintelor aduse laolalta. Calatoria repetitiva prin care se inconjoara insula este o revenire la intimitatea sufleteasca a drumetilor obligati sa astepte pasii celuilalt.

 Puteti comanda online romanul Calauza de pe site-ul editurii Vremea.

Articol postat de | 30. 11. 2012
Sursa:http://townportal.ro/carti/_comentator-adriana-gionea/mihai-giugariu-calauza/

Autor: Mihai Giugariu An aparitie: 2012
Titlu: Calauza Pret: 18 RON
Nr. pagini: 190 Editura: Vremea