Autor: Ana Selejan;
Titlu: Glasul patriei, un cimitir al elefantilor in comunism;
Ori de cate ori se readuce la suprafata implicarea intelectualilor in
propaganda comunista, exista doua tabere: a celor care ii acuza de
oportunism cu pretul tradarii unor valori morale superioare si tabara
celor care sustin ca nu ar fi avut alta alegere, amenintati fiind, desi
in adancul constiintei au ramas subversivii care isi ascund adevaratele
opinii despre un regim totalitar printre randuri. Unul dintre criticii
pasionati de istoria literaturii in perioada comunista, profesorul
Ana Selejan,
pastreaza distanta fata de ambele tabere, alegand sa expuna, intr-o
maniera neutra, dovezile gasite in publicatiile si documentele acelei
epoci nefaste pentru libertatea cuvantului. Cercetarile autoarei si
analiza acestor documente au dus la publicarea volumului
Glasul patriei, un cimitir al elefantilor in comunism, indispensabil cititorilor interesati sa descopere subteranele unei perioade care inca mai bantuie memoria colectiva.
Una dintre publicatiile in care apareau reportaje legate de progresul
muncitorimii in Republica Populara Romana, precum si elogii aduse
conducatorului preaiubit a fost si
Glasul patriei. Intre 1955 si 1972,
Glasul patriei
a fost instrumentul prin care noul regim dorea sa promoveze o imagine
pozitiva, ireala, o realitate paralela menita sa convinga diaspora ca
pot exista si avantaje in Romania comunista. Publicul-tinta erau romanii
din exil, sedusi de vocile intelectualilor precum Eliade, Cioran sau
Ionesco (denigrati in articolele din
Glasul patriei). Scopul
articolelor era acela de-ai convinge pe romanii din afara granitelor ca
marii intelectuali din Romania sunt respectati de Partid, care le ofera
posibilitatea de a reintra in spatiul cultural, scriind pentru
Glasul patriei.
Acesti intelectuali laudau realizarile comuniste, printre care si
imbunatatirea conditiilor de trai in mediile considerate sarace in
perioada interbelica. Publicatia nu era distribuita in Romania, ci numai
in diaspora.
"O bucatarie (recte colaboratori) care pune in evidenta
cinismul fara margini al acestei puteri; caci strategia majora a
revistei, aceea a atragerii in tara a romanilor fugari, era infaptuita
de intelectualii vulnerabili: fosti detinuti, fosti emigranti, ori de
cativa reabilitati (…)."
Cercetand in documentele arhivei, autoarea a identificat patru
politici majore ale redactiei: atragerea elitei interbelice pentru a-i
convinge pe romanii sceptici din afara granitelor ca pot gasi o viata
culturala bogata in tara, fara interventia politica; prezentarea unei
imagini pozitive (false) a Romaniei, plina de “progrese” in plan social
(construirea multor scoli, spitale si teatre); stigmatizarea
intelectualilor din exil, care au criticat regimul comunist din Romania;
mentinerea unui dialog cu acei romani care nu s-au putut adapta in alte
tari, vulnerabili in fata propagandei.
Va puteti intreba ce teme au fost abordate si ce fel de articole puteau fi gasite in
Glasul patriei.
Intelectualii abia iesiti din inchisoarea politica erau nevoiti sa
realizeze portretele unor oameni ai muncii deveniti eroi prin harnicia
de care au dat dovada si care aveau o viata prospera (desi n-au avut loc
schimbari majore la nivelul conditiilor de trai sau legate de
scolarizare), completate de reportajele despre satele si mahalalele
mizere, salvate de comunistii preocupati de instruirea plugarilor, in
stilul realismului socialist. Exista si o rubrica dedicata scrisorilor
primite de la romanii care decideau sa revina in tara, cerandu-si scuze
pentru decizia gresita de a-si parasi locurile de bastina de teama
Partidului, dovedit atat de tolerant in raport cu marile nume
interbelice. Articolele scrise au fost doar o strategie prin care
imaginea reala era modificata in paginile acestei publicatii pentru
anihilarea rezistentei din exil.
Citirea acestei carti poate fi si o descoperire dureroasa pentru
iubitorii de literatura. Nu le va fi usor sa parcurga fragmente
desprinse din articole scrise de George Calinescu sau de Tudor Arghezi,
in care au fost laudate asa-zisele progrese facute de Romania comunista,
sub controlul unor semianalfabeti deveniti, peste noapte, mareti
conducatori intelepti. Poti sa-i condamni pe artistii care ti-au
incantat adolescenta prin operele literare neatinse inca de influenta
politica, impusa prin teroare, sau poti fi tolerant, imaginandu-ti, daca
te-ai nascut dupa anul 1986, cum era viata cotidiana a unor oameni care
au fost obligati sa accepte schimbarile produse in primii ani de
comunism.
Teroarea, amenintarile, torturile si promisiunea revenirii in
prim-planul vietii literare i-a fortat pe multi intelectuali din
perioada interbelica sa faca un greu compromis, cel mai umilitor dintre
toate. Un pret cerut de o realitate in care societatea devenea un teatru
absurd plin de orori, iar personajele scenei literare, niste fiinte
debusolate, neobisnuite sa vada normalitatea si civilizatia date la o
parte de psihozele colective. Inainte sa-i condamnam pentru articolele
scrise in publicatiile de propaganda, ar trebui sa parcurgem aceasta
carte pentru a ne pune mai usor in pielea celor aruncati intr-o lume
sufocanta. Primii care au de suferit intr-un regim politic intretinut de
frustrarile mediocritatii sunt intelectualii veritabili, obligati sa
“colaboreze” pentru a supravietui (pentru o scurta vreme). Jocul pervers
al celor care le-au oferit o scapare prin colaborare avea drept scop
discreditarea lor in ochii admiratorilor lucizi, ce i-au considerat
ultima reduta in fata comunismului. Odata compromisi oamenii de cultura,
intreaga societate putea incepe colaborarea.
Puteti
comanda online cartea
Glasul patriei-Un cimitir al elefantilor in comunism de pe site-ul editurii Vremea.
Articol postat de Adriana Gionea | 13. 09. 2012
Sursa: http://townportal.ro/carti/_comentator-adriana-gionea/ana-selejan-glasul-patriei-un-cimitir-al-elefantilor-in-comunism/
Autor: |
Ana Selejan |
An aparitie: |
2012 |
Titlu: |
Glasul patriei, un cimitir al elefantilor in comunism |
Pret: |
16.20 RON |
Nr. pagini: |
168 |
Editura: |
Vremea |