Patru carti noi

Experiment
Philip Hawley Jr.
Traducere de Ruxandra Cartianu, Colecţia Roşu şi Negru

În California de Sud, la spitalul de copii, un băieţel Maya, însemnat cu un tatuaj albastru în formă de corn de lună, moare de o boală misterioasă. În America Centrală, o boală necunoscută se răspândeşte în satele tribale. Şi curând, Luke McKenna, un medic care lucrează la Urgenţa pediatrică din Los Angeles, va descoperi legătura între aceste întâmplări şi demonii din trecutul lui întunecat.

Un cataclism global se pregăteşte, iar femeia pe care o iubeşte încearcă să oprească dezastrul. Nu mai e timp... şi Luke McKenna nu mai are decât o singură speranţă: să reînvie fantomele trecutului său, multă vreme ascuns.

Philip Hawley Jr. este medic pediatru în Los Angeles. Scriitor talentat, el îşi bazează thrillerul Experiment pe experienţa căpătată în timpul misiunilor sale voluntare printre triburile din îndepărtata Americă Centrală.

„Experiment e o adevărată explozie, de la un capăt la celălalt”. John Lescroart, autorul bestsellerului Clubul Vânătorilor

„Hawley este un uriaş nou talent pe scena thrillerului!” David J. Montgomery, mystery critic, Chicago Sun-Times

Frumos
Jon Fosse
Traducere de Carmen Vioreanu, Colecţia Teatru

Jon Fosse s-a născut pe 29 septembrie 1959 în Haugesund şi a copilărit în Strandebarm. Studiază la Universitatea din Bergen unde îşi ia licenţa în istoria literaturii universale în anul 1987. În perioada studiilor lucrează ca jurnalist la cotidianul Gula Tidend până în 1983, când debutează cu romanul Roşu, negru (Raudt, svart). Între 1987 şi 1993 predă la Academia de Arta Scrisului din Hordaland. Locuieşte în oraşul Bergen, pe coasta vestică a Norvegiei.

A scris până în prezent peste 25 de piese de teatru, toate având premiere în majoritatea ţărilor din Europa. La acestea se adaugă 30 de volume de proză, lirică şi eseu.

În anul 2000, Ministerul Culturii din Norvegia i-a acordat bursă pe viaţă.

În România au fost montate până acum piesele:

Cineva are să vină (Spectacol-lectură, Teatrul Act, 2003),

Fata de pe canapea (spectacol-lectură, Teatrul Act, 2003) şi

Vis. Toamna (spectacol, Teatrul Clasic „Ion Slavici”, Arad, 2007), toate trei în regia lui Radu Afrim.

O noapte atât de lungă. Apogeul regimurilor totalitare. 1935‑1953
coord. Stéphane Courtois
Traducere de Doina Jela Despois, Colecţia FID – Fapte, Idei, Documente

Cât de vinovaţi sunt Churchill şi Roosevelt de „vânzarea” de la Ialta?

A intenţionat vreodată Partidul Comunist Francez să transforme Franţa într-o republică sovietică?

Ce apropiere se poate face între Revoluţia franceză şi nazism?

Cine se înfruntă de fapt în Războiul civil din Spania?

Când a încolţit în mintea lui Stalin ideea sovietizării estului european?

Întrebări nu doar incitante, ci inevitabile când examinăm sângerosul secol XX, cu totalitarismele, ambiguităţile şi mizele sale ideologice.

Renumiţi cercetători: Stéphane Courtois, Nicolas Werth, Jacques Julliard, Nikita Petrov, Sarah Davies, Françoise Thom, Stefan Breuer, Claire Mouradian, Marc Lazar, Horst Möller, dezvăluie aici revelatoare documente de arhivă recent descoperite, luminând din unghiuri inedite atât istoria primilor ani de comunism şi ai nazismului, cât şi personalitatea şi gândirea actorilor principali: Stalin, Hitler, Mussolini, Franco, Thorez...

Iniţiatorul dezbaterii, temerarul Stéphane Courtois, coordonator al faimoasei Cărţi negre a comunismului, cel care a avut curajul, alături de doar câţiva alţi cercetători contemporani, de a afirma necesitatea studierii împreună, în tot cazul cu egală îndreptăţire, a celor două totalitarisme care au însângerat secolul XX: nazismul şi comunismul, ne oferă încă o carte pasionantă şi teribilă în acelaşi timp. (Doina Jela Despois)

Sudul târziu
Claudia Voiculescu
Colecţia Poesis

De ce mor poeţii singuri?

Iată! – am zis – iată-mi căderea!
Tu încă mai priveai în gol
Aşteptând parcă un sol
Atât de imaginar, încât
Ţi-era frig, ţi-era urât.
Nu vedeai căderea mea
Chiar aici, după perdea.
De ce mor poeţii singuri
Niciodată sus, în ringuri?
Mor aici, chiar lângă noi...
Plâng amarnic, îi desfoi
Până-i vezi cu aripi moi:
Nu ştiu drumul înapoi...

Iată! – am zis – iată-mi căderea!
Nu te vedeam, nu mă vedeai nicăierea...

Ce singuri mor poeţii, Doamne, ce singuri!

Purtară ei, pe-acest pământ,
Armuri străine, trist veşmânt...