Imagini de la lansarea volumelor

Lucian Blaga. Filosofia prin metafore, de Geo Săvulescu

şi

Cartea din berjera aurită, de Corina Cristea

Autorul Geo Săvulescu

Negustori, negustorasi si negustoreli in vechiul Bucuresti, de Lelia Zamani

Autor: Lelia Zamani;
Titlu: Negustori, negustorasi si negustoreli in vechiul Bucuresti;
O zi de ‘shopping’ debuta, pentru vechii bucuresteni, pe Lipscani sau, daca aveau dare de mana, pe Calea Victoriei. Acolo cumparau stofe rare si matasuri pretioase, chihlimbar si tot felul de zorzoane sau delicii aduse de la Viena, Lipsca (Leipzig) sau Constantinopol. Se negocia indelung si exista o voluptate a perindarii prin bazarurile improvizate pe stradutele inguste. In volumul Negustori, negustorasi si negustoreli in vechiul Bucuresti, istoricul Lelia Zamani iti dezvaluie secretele unei lumi apuse, pline de povesti imbietoare.
Daca iti place sa iei Bucurestii la pas, cartile scrise de Lelia Zamani sunt un bun ghid. Iti arata ce se afla sub orasul din prezent. Strazi modificate, mahalaua unei candori pierdute, cladiri pitoresti daramate prea devreme si ziduri care se incapataneaza sa reziste. Cartea imbina fragmente esentiale din istoria urbana a Bucurestiului, insistand asupra structurii si formarii cartierelor. Te cheama sa te aventurezi pe strazile intortocheate ale unui labirint oriental.
Se spune despre negustorii de pe Dambovita ca ar fi adevaratii intemetori ai Bucurestiului, un oras al hazardului deturnat in directia poftei de capatuiala a comerciantilor veniti din cele patru zari. Veneau din Leipzig, de la sud de Dunare, din zari levantine. Nu cunosteau oprelisti si isi lasau viata drept gaj. Isi scriau testamentul inainte de a porni la drum si isi negociau aprig fiecare podoaba ce ducea in ispita chibzuinta damelor respectabile. Inainte de centrul administrativ, Bucurestii au cunoscut centrul negustorilor. Ei faceau si desfaceau treburile urbei, etalandu-si influenta si generozitatea in fata stapanirii, asemenea unor marfuri de nerefuzat.
Azi, numele strazilor din Centrul Vechi sunt rostite de fiecare data cand iti faci planuri de iesit ‘in oras’. Aici sunt cluburile si cafenelele… multe,  sa ai de unde alege! Incepand cu secolul al XIX-lea, cand Bucurestiul a fost impanzit de negustori si de mestesugari, strazi precum: Blanari, Selari sau Covaci au fost asociate cu diversele marfuri desfacute chiar sub privirile trecatorilor curiosi.
Negustoria ii unea pe toti. Desi faceau parte din etnii diferite, in lumea comerciantilor si a mestesugarilor de altadata impartirea teritoriala se facea in functie de obiectele vandute sau realizate in ateliere proprii. Strazile erau denumite in functie de meseria locuitorilor. Fiecarea breasla avea strada ei, unde se reuneau mai multe etnii.
Meseria nu era singurul reper in delimitarea strazilor. Dimpotriva, adevaratul patron spiritual al mahalagiilor era carciumarul, devansandu-l in clasamentul popularitatii chiar si pe reprezentantul bisericii din zona respectiva. Strazile aveau nume si numar, dar nu prea erau invocate. Adresa corecta nu era “Str. X, Nr…”, ci “de la carciuma lui Costica, a treia casa, cum faci la dreapta”.
Negustorul vechi se definea mai ales prin implicarea afectiva. Nu avea program fix si nu uita sa treaca pe la pravalie dupa ce se imbogatea. Era un workoholic perfectionist. In vechiul Bucuresti nu existau lanturi de magazine si nici produse in serie. Existau, in schimb, arome, cuvinte abil dramuite, culoare si diversitate. Orasul era un mare bazar unde se ravarsau mirodenii, licori din Jamaica, dulcuiri din Istanbul, curmale si alte delicatese exotice, parfumuri sau matasuri. Calea Victoriei si faimoasa Lipscani erau magnetul simturilor.

Puteti comanda online cartea Negustori, negustorasi si negustoreli in vechiul Bucuresti de pe site-ul editurii Vremea.

Articol postat de Adriana Gionea | 08. 03. 2012
Sursa: http://townportal.ro/carti/_comentator-adriana-gionea/lelia-zamani-negustori-negustorasi-si-negustoreli-in-vechiul-bucuresti/

Autor:	Lelia Zamani	An aparitie:	2009
Titlu:	Negustori, negustorasi si negustoreli in vechiul Bucuresti	Pret:	18 RON
Nr. pagini:	144	Editura:	Vremea

Oameni si locuri din vechiul Bucuresti, de Lelia Zamani

Autor: Lelia Zamani;
Titlu: Oameni si locuri din vechiul Bucuresti;

Boieri si targoveti pusi pe capatuiala, intelectuali si excentrici tamaduitori, cucoane frantuzite si vanzatoare de placeri, toti se intalnesc in Bucurestiul din fotografiile alb-negru. Un Bucuresti pierdut, dar care a lasat multe povesti in urma lui, iar noi nu ne mai saturam de ele. Oameni si locuri din vechiul Bucuresti este mozaicul unei umanitati aflate la margine de Occident, unde mahalaua balcanica se poate zari de la fereastra salii de bal in stil vienez. Lelia Zamani nu dezamageste nici de data aceasta apetitul ‘animalului urban’ pentru secretele spatiului sau.
Am aflat, din amintirile bunicilor sau din clasicii literaturii, despre diversele tipologii naufragiate pe malul Dambovitei. Straini, baieti de pravalii luati de prin sate, modiste, dame respectabile si amfitrioanele unor saloane opulente, negustori deveniti nababii Micului Paris, gazetari si impostori se intersectau pe ulitele noroioase revarsate haotic prin fata buticurilor elegante. Dar unde se intalneau ei ? La terasa Otetelesanu (in locul unde s-a construit Palatul Telefoanelor), la seratele dansante organizate la Palatul Sutu, la casele cu felinarul rosu, la margine de mahala, in vreo carciumioara de suflet.
Acceptate sau nu, rostite cu voce tare sau in soaptele pacatoase, locurile frecventate cel mai des erau noile repere in jurul carora se trasa harta sentimentala a Bucurestiului. Erau noile spatii sacre al vanatorului de placeri profane. Cu ele incepea declaratia de iubire pentru oras. Cand vreun intreprinzator hraparet le punea gand rau, lasau in urma lor boemi indurerati si dame intristate ca nu mai au unde sa-si etaleze dantelele si stofele fine. Dar cel mai des invocat era stapanul unor astfel de locuri. Celebrul Otetelesanu sau Anastasie Bezaca erau invocati de cheflii sau de amatorii plecati in cautarea unor chilipiruri de bazar.
Vechiul bucurestean seamana mult cu nepotul sau, chipurile, actual. Acelasi apetit pentru distractii si voie buna, pentru miresmele unei carciumi primitoare devenite, intre timp, ‘pub’ sau ‘trattoria’. Bucuresteanul modern are la dispozitie baruri si cluburi, unde petrece pana in zori. Stramosul sau ar fi dat orice pentru a fi admis in salonul familiei Sutu, unde il astepta stapana casei pe o canapea spre a-i fi sarutata mana in semn de primire. Tot pana dimineata se dansa, iar oaspetii erau alesi pe spranceana. Privilegiatii aveau mai putin noroc daca vroiau sa initieze un flirt nevinovat. Nu aveau separeuri si cautau locul retras, dar erau dati in vileag de imensa oglinda venetiana, in care se reflectau siluete alunecoase.
Celor pasionati de arta, Lelia Zamani le propune povestea unor mari colectionari : actorul Nottara si arhitectul Pompiliu Macovei. Casa Nottara si Muzeul Macovei isi asteapta vizitatorii. Miile de volume vechi, tablourile, obiectele de corative romanesti, apusene sau orientale te fac sa-ti pierzi ore bune in timpul unei vizite. O alta casa unica in peisajul urban le-a apartinut artistilor din familia Storck. Aici se pot vedea primele pictiuri murale realizate de o femeie, in Romania.
Citind cartea Leliei Zamani, Bucurestiul ti se va parea mult mai mare datorita povestilor ce impanzesc fiecare cotlon. Strazile intesate de cladiri moderne isi asteapta arheologii plictisiti de peisaje urbane aplatizate.

Puteti comanda online cartea Oameni si locuri din vechiul Bucuresti de pe site-ul editurii Vremea.

Articol postat de Adriana Gionea | 17. 03. 2012
Sursa:  http://townportal.ro/carti/_comentator-adriana-gionea/lelia-zamani-oameni-si-locuri-din-vechiul-bucuresti/

Autor:	Lelia Zamani	An aparitie:	2008
Titlu:	Oameni si locuri din vechiul Bucuresti	Pret:	18 RON
Nr. pagini:	176	Editura:	Vremea

Alte povesti ale Doamnelor si Domnilor din Bucuresti, de Victoria Dragu Dimitriu

Autor: Victoria Dragu Dimitriu;
Titlu: Alte povesti ale Doamnelor si Domnilor din Bucuresti;

Cand arhitectura nu i-a fost omogenizata cu brutalitate, Bucurestiul si-a construit identitatea prin memoria personalitatilor culturale. Scriitoarea Victoria Dragu Dimitriu reuneste, in cartea Povesti ale Doamnelor si Domnilor din Bucuresti, marturii afective ce surprind psihologia colectiva a bucuresteanului de altadata, aflat intr-o relatie aproape fuzionala cu orasul sau.

Dorind sa refaca povestile ascunse de vechile case din Bucuresti, autoarea cartii a intervievat cincisprezece personalitati emblematice pentru evolutia culturala a capitalei interbelice. Fiecare poveste aminteste de elita bucuresteana, de la urmasii unor conducatori danezi sau bizantini, la savanti si artisti. Protagonisti ai trecutului, acestia pun cap la cap imagini, documente si amintiri, pentru a reface tabloul unui oras plin de contraste, orgolii, tensiuni si nostalgici ai blazoanelor uitate.

Iubitorii Bucurestiului interbelic refac o lume paralela, in care eleganta si aspiratiile sociale se masurau prin mostenirea culturala si prin mandria de a contribui la armonia arhitectonica. O parte din vechile case elegante, care au ridicat Bucurestiul la rangul de “Paris al Europei de Est”, s-au pastrat, ascunzand povestile dramatice ale proprietarilor izgoniti de arivistii comunisti. Altele au fost lasate in paragina, cu gradinile mutilate de betoane, asa cum s-a intamplat si cu vechea gradina a Christinei Zarifopol, mostenitoarea corespondentei dintre Mihai Eminescu si Veronica Micle.

Pentru familiile instarite, arhitectura casei nu avea menirea de a etala ostentativ pozitia sociala si opulenta financiara. In primul rand, casa trebuia sa-i ofere proprietarului un confort estetic si un refugiu pentru amintiri. Casa devenea un nucleu al familiei extinse, dar si al vietii sociale. Salonul in care se tineau serate muzicale, atelierul artistic sau biblioteca erau punctele fixe din casa oricarei personalitati cu aspiratii intelectuale. Grandoarea casei nu era dublata si de grandomanie, ci era imblanzita de gradina, precum si de un joc rafinat al proportiilor si al stilurilor arhitectonice.

Elitele Bucurestiului interbelic au inteles cel mai bine coerenta urbanistica. Inainte de a fi locuitorii propriilor case, personalitatile intervievate de Victoria Dragu Dimitriu isi asumau o identitate urbana. Inainte ca locuinta sa devina extensia propriei fiinte, ei erau deja legati afectiv de Bucuresti. Dorinta de a explora capitala, de a-i intelege reperele culturale si de a-i savura deliciile boeme era cultivata inca din copilarie. Bucurestiul era, pe atunci, un rai al pietonilor care inventau motive pentru a-si pierde timpul cutreierand strazi cu povesti.

Arterele orasului alcatuiau harta memoriei colective. Desi exista o discrepanta materiala intre locuitorii lui, fidelitatea lor fata de Bucuresti nu cunostea discriminarea. Locuitorii mahalalelor imortalizate de artisti si urmasii aristocratiei simteau aceeasi durere in fata buldozerului ce prevestea amnezia betoanelor. Indiferent de ostilitatea politica, au existat numerosi bucuresteni care nu si-au tradat orasul. Agonia lasata in urma de bombardamente sau de urgia dictaturii nu i-a infricosat destul, si nici sfidarea ingratitudinii. Dati afara pe usa locuintelor confortabile, intelectualii renegati se baricadau in spatele imaginilor vechi. Urmasii cu sange regal al familiei Lovendal au platit cu propria mizerie atasamentul pentru Bucuresti, iar celebrul fotoreporter, Iosif Berman, a preferat sa infrunte atitudinile antisemite pentru a capta ultimele cadre cu Bucurestiul decazut.

Cand mintea unui dictator se pierde intr-un delir megaloman, memoria orasului este aplatizata odata cu strivirea caselor istorice. Muziciana Jeanine Costescu evoca istoria cartierului din jurul strazii Uranus, plin de case burgheze invaluite in verdeata gradinilor. Inainte ca strazile sa fie acoperite de Casa Poporului, aceasta surprinde ultimele imagini ale caselor, reunite in albumul bilingv Bucuresti, spatii frante.

Candva, in Bucuresti, inovatia insemna diversitate, nu distrugere. Influenta cubista se invecina cu fatadele invechite, ce aminteau de prosperitatea micilor burghezi sau de melancolia rurala a  taranilor naufragiati in mahala. Singura mostenire ramasa intacta este caracterul eclectic al capitalei, caruia i s-a pus eticheta de “haotica” sau “pestrita”. De multe ori Bucurestiul a fost privit ca o harababura cu iz balcanic, un bazar maniacal aflat la rascrucea intereselor mercantile ale imperiilor. In apararea orasului iubit, Alexandru Paleologu critica perceptiile superficiale asupra asa-zisului hazard ce a stat la baza formarii Bucurestiului, considerat un sat largit fara noima.

Exista o prejudecata veche, pe care multi o cred, printre care si prietenul meu Constantin Noica, si multi altii, ca Bucurestiul era un sat marit(…), semi-oriental, turcesc, ma rog, lipsa de civilizatie, lipsa de igiena si asa mai departe. Asta este o enorma prostie. Mai intai, exista o lucrare a unei arhitecte care a murit destul de tanara, Dana Harhoiu, despre structura Bucurestiului, si cartea arata cum a fost acest oras conceput din capul locului, pe cateva centre ecleziastice, cu diversele cartiere in jurul lor, de tip urban (…). Pe urma, cand s-a construit metroul, s-a constatat ca orasul avea o mare structura subterana. Deci asta nu se intampla in satele dilatate. Si a fost un oras facut cu mister…

Cartea scrisa de Victoria Dragu Dimitriu inapoiaza o demnitate pierduta, reconstruita din fotografii sepia ce surprind, de multe ori, case demolate  fara a se tine cont de originalitatea arhitectonica sau de viata proprietarilor. Alte capitale stiu sa vanda povesti pentru a putea atrage turisti, dar multi bucuresteni prefera sa le dea uitarii pe-ale lor, pentru a-si intretine scarba fata de orasul natal. Cand au inceput demolarile, casele puse la pamant au luat cu ele si o parte din vitalitatea proprietarilor de altadata, lasand in urma o uitare colectiva maligna.

Puteti comanda online cartea Alte povesti ale Doamnelor si Domnilor din Bucuresti de pe siteul editurii Vremea.

Articol postat de Adriana Gionea | 05. 01. 2011

Sursa: http://townportal.ro/carti/_comentator-adriana-gionea/victoria-dragu-dimitriu-alte-povesti-ale-doamnelor-si-domnilor-din-bucuresti/

Autor:	Victoria Dragu Dimitriu	An aparitie:	2006
Titlu:	Alte povesti ale Doamnelor si Domnilor din Bucuresti	Pret:	39.24 RON
Nr. pagini:	560	Editura:	Vremea

Cele mai vândute cărţi la Bookfest 2012

1. Povestea unei familii din Bucureşti. Grecenii, de Victoria Dragu-Dimitriu

2. Carte de bucate boiereşti, de Mihail Kogalniceanu, Kostache Negruzzi

3. Glasul patriei - Un cimitir al elefanţilor în comunism, de Ana Selejan

4. Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile de pe Venus, de dr. John Gray

5. Bucureşti Ghid turistic, istoric, artistic ediţia a IX-a revăzut, de Silvia Colfescu 

6. Bucureşti. Portret în acuarelă, de Gheorghe Leahu

7. Bulgaria - ghid turistic, de Adina Baranovschi

8. Israel – ghid turistic, de Cristina Isvoranu

9. Captivantul Bucureşti interbelic, de Grazziela Doicescu

10. Poveşti cu statui şi fântâni din Bucureşti, de Victoria Dragu-Dimitriu

Lars Noren – Trei piese de teatru

 

Autor: Lars Noren;
Titlu: Trei piese de teatru;

Lars Noren, unul dintre cei mai buni dramaturgi suedezi, vorbeste fara menajamente despre cateva dintre bolile istoriei moderne: rasismul, traumele femeilor agresate in razboiul din fosta Iugoslavie si respingerea celor afectati de tulburarile psihice. Cand se pun in scena piesele scrise de Lars Noren, sala de spectacol se transforma si devine un camp de lupta, unde protagonistii si-au eliberat emotiile tipatoare, zavorate multa vreme in tacerea lumii interioare. Replicile socante si conflictele escaladeaza pana devin gesturi extreme. Volumul aparut la Vremea cuprinde trei piese ale dramaturgului: Frig, Razboi, Clinica.

Dramaturgul suedez a-ncercat sa redea imagini cutremuratoare prin replicile incandescente ale unor tipologii aflate in umbra societatii. Aceste replici socheaza, protagonistii manifestand un dispret pentru orice forma de pudoare. Ei nu menajeaza pe nimeni si nu se menajeaza. Se cred prinsi intr-o lume care i-a uitat si recurg la solutii dureroase pentru a se face auziti, netinand cont de urmarile tragice. Despre astfel de urmari vorbeste Lars Noren si in piesa Frig, unde protagonistii sunt adepti ai miscarilor neonaziste. Acestia si isi expun argumentele in fata unui adolescent coreean, adoptat de un cuplu suedez. Ura lor fata de imigrantii si de politicienii care sustin toleranta culturala iti aminteste de atacurile din Norvegia (cazul Breivik), in numele “puritatii rasiale”.

Piesa Razboi aminteste de urmarile cutremuratoare ale conflictelor din Iugoslavia. Razboiul este vazut prin ochii unei familii destramate. Pe frontul de acasa, reintoarcerea unui cap de familie care isi cere drepturile acordate oricarui barbat din societatea patriarhala duce la explozia provocata de niste vechi conflicte transgenerationale. Dispretul fata de un frate care alege studiile in dauna pragmatismului primitiv si brutal, marturiile sotiei si ale fiicelor abuzate, alaturi de imaginea unei lumi devastate, alcatuiesc noua viata gasita de prizonierul unui lagar. Universul familial devine ostil, iar casa dominata candva de prezenta sa ramane doar o statie neinsemnata in drumul spre Europa Occidentala, plina de capcane intinse femeilor care vor sa dea uitarii evenimentele sumbre din timpul razboiului. Lars Noren arata o realitate care se prelungeste dincolo de reportajele in care sunt prezentate actiunile “umanitare” ale fortelor militare trimise pentru a mentine pacea.

In  piesa Clinica, Lars Noren surprinde visurile, framantarile si relatiile interumane din spatele unui diagnostic psihiatric. Pacientii, asa cum sunt vazuti prin ochii dramaturgului scandinav, sunt intruchiparea fragilitatii, nicidecum acele fiinte defecte, asa cum sunt etichetati adesea. Simptomele acestora sunt decodificate prin intermediul reprezentarii artistice, Lars Noren permitandu-i spectatorului sa ofere noi sensuri unor maladii sufletesti. Franchetea protagonistilor din Clinica, precum si mecanismele de aparare impotriva unor dureri interioare te ajuta sa privesti altfel dificultatile, slabiciunile si ezitarile umane. Prin tulburarile sale, fiecare protagonist da glas unor teme pe care cei tematori in fata problemelor greu de controlat le-ar vrea clasate.

Puteti comanda online piesele scrise de Lars Noren de pe site-ul editurii Vremea.

Articol postat de Adriana Gionea | 13. 06. 2012
Sursa: http://townportal.ro/carti/_comentator-adriana-gionea/lars-noren-trei-piese-de-teatru/

Autor:	Lars Noren	An aparitie:	2007 ( in limba romana)
Titlu:	Trei piese de teatru	Pret:	18 RON
Nr. pagini:	264	Editura:	Vremea

Lansarea volumelor

Lucian Blaga. Filosofia prin metafore, de Geo Săvulescu

şi

Cartea din berjera aurită, de Corina Cristea

Imagini de la Bookfest 2012

 Standul editurii Vremea

 

 

Lansare: Poeme naive, de Otilia Pîrlea (Joi, 31 mai)

Au vorbit actorul Marius Rizea si Silvia Colfescu, directorul editurii Vremea.

Prezentare noutăţi din Colecţia Autori Români (Vineri, 1 iunie)

• Călăuza, de Mihai Giugariu;
• Cartea din berjera aurită, de Corina Cristea;
• Lucian Blaga. Filosofia prin metafore, de Geo Săvulescu
• Să visezi nori pe cerul lunii, de Oswald Horer;
• Cugetări, reflecţii, maxime, de Ovidiu Ioniţă

Au vorbit autorii si Silvia Colfescu, directorul editurii Vremea.

Prezentare noutăţi din colecţia FID (Fapte, Idei, Documente) (Sâmbătă, 2 iunie)

• Glasul patriei – Un cimitir al elefanţilor în comunism, de Ana Selejan;

Au vorbit autoarea, criticul Ioan Adam si Silvia Colfescu, directorul editurii Vremea.

 

Prezentarea noutăţilor din Colecţia Planeta Bucureşti (Sâmbătă, 2 iunie)

Timeless and transitory. 

20th Century Relations Between Romania and the English-Speaking World, de Ernest H. Latham JR., PH. D.

Acomodanţii, de Magda Teodorescu

Povestea unei familii din Bucureşti. Grecenii, de Victoria Dragu-Dimitriu

Bucharest Guide, de Silvia Colfescu

Au vorbit autoarele, poeta Ioana Ieronim si Silvia Colfescu, directorul editurii Vremea.