Titlu: Negustori, negustorasi si negustoreli in vechiul Bucuresti;
O zi de ‘shopping’ debuta, pentru vechii bucuresteni, pe Lipscani sau, daca aveau dare de mana, pe Calea Victoriei. Acolo cumparau stofe rare si matasuri pretioase, chihlimbar si tot felul de zorzoane sau delicii aduse de la Viena, Lipsca (Leipzig) sau Constantinopol. Se negocia indelung si exista o voluptate a perindarii prin bazarurile improvizate pe stradutele inguste. In volumul Negustori, negustorasi si negustoreli in vechiul Bucuresti, istoricul Lelia Zamani iti dezvaluie secretele unei lumi apuse, pline de povesti imbietoare.
Daca iti place sa iei Bucurestii la pas, cartile scrise de Lelia Zamani sunt un bun ghid. Iti arata ce se afla sub orasul din prezent. Strazi modificate, mahalaua unei candori pierdute, cladiri pitoresti daramate prea devreme si ziduri care se incapataneaza sa reziste. Cartea imbina fragmente esentiale din istoria urbana a Bucurestiului, insistand asupra structurii si formarii cartierelor. Te cheama sa te aventurezi pe strazile intortocheate ale unui labirint oriental.
Se spune despre negustorii de pe Dambovita ca ar fi adevaratii intemetori ai Bucurestiului, un oras al hazardului deturnat in directia poftei de capatuiala a comerciantilor veniti din cele patru zari. Veneau din Leipzig, de la sud de Dunare, din zari levantine. Nu cunosteau oprelisti si isi lasau viata drept gaj. Isi scriau testamentul inainte de a porni la drum si isi negociau aprig fiecare podoaba ce ducea in ispita chibzuinta damelor respectabile. Inainte de centrul administrativ, Bucurestii au cunoscut centrul negustorilor. Ei faceau si desfaceau treburile urbei, etalandu-si influenta si generozitatea in fata stapanirii, asemenea unor marfuri de nerefuzat.
Azi, numele strazilor din Centrul Vechi sunt rostite de fiecare data cand iti faci planuri de iesit ‘in oras’. Aici sunt cluburile si cafenelele… multe, sa ai de unde alege! Incepand cu secolul al XIX-lea, cand Bucurestiul a fost impanzit de negustori si de mestesugari, strazi precum: Blanari, Selari sau Covaci au fost asociate cu diversele marfuri desfacute chiar sub privirile trecatorilor curiosi.
Negustoria ii unea pe toti. Desi faceau parte din etnii diferite, in lumea comerciantilor si a mestesugarilor de altadata impartirea teritoriala se facea in functie de obiectele vandute sau realizate in ateliere proprii. Strazile erau denumite in functie de meseria locuitorilor. Fiecarea breasla avea strada ei, unde se reuneau mai multe etnii.
Meseria nu era singurul reper in delimitarea strazilor. Dimpotriva, adevaratul patron spiritual al mahalagiilor era carciumarul, devansandu-l in clasamentul popularitatii chiar si pe reprezentantul bisericii din zona respectiva. Strazile aveau nume si numar, dar nu prea erau invocate. Adresa corecta nu era “Str. X, Nr…”, ci “de la carciuma lui Costica, a treia casa, cum faci la dreapta”.
Negustorul vechi se definea mai ales prin implicarea afectiva. Nu avea program fix si nu uita sa treaca pe la pravalie dupa ce se imbogatea. Era un workoholic perfectionist. In vechiul Bucuresti nu existau lanturi de magazine si nici produse in serie. Existau, in schimb, arome, cuvinte abil dramuite, culoare si diversitate. Orasul era un mare bazar unde se ravarsau mirodenii, licori din Jamaica, dulcuiri din Istanbul, curmale si alte delicatese exotice, parfumuri sau matasuri. Calea Victoriei si faimoasa Lipscani erau magnetul simturilor.
Puteti comanda online cartea Negustori, negustorasi si negustoreli in vechiul Bucuresti de pe site-ul editurii Vremea.
Articol postat de Adriana Gionea | 08. 03. 2012
Sursa: http://townportal.ro/carti/_comentator-adriana-gionea/lelia-zamani-negustori-negustorasi-si-negustoreli-in-vechiul-bucuresti/
| Autor: | Lelia Zamani | An aparitie: | 2009 |
| Titlu: | Negustori, negustorasi si negustoreli in vechiul Bucuresti | Pret: | 18 RON |
| Nr. pagini: | 144 | Editura: | Vremea |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu