O piesă atipică!
La
începutul lecturii pare uşoară, simplă, uneori previzibilă, uşor de urmărit,
fapt întâlnit mai rar în peisajul scriiturii dramatice actuale. Pare. şi totuşi nu. Nu, pentru că am citit-o dintr-o suflare.
Există un anume subtext în firescul faptelor care se succed treptat în
dezvăluirea vremii noastre de azi pe care o cunoaştem bine, dar pe care o trăim
rău… şi cu care ne-am obişnuit.
Ion nu se poate obişnui. Ion e personajul principal, eroul piesei, cum se
spune în teatru, dar nu eroul care cere statuie. El vrea doar normalitatea
într-o lume care nu mai e de mult normală; vrea cu obstinaţie, cu argumente,
nu-şi pierde răbdarea, nici umorul şi nici credinţa. Vrea oare ceva ce nu se
mai poate?
Există un fior patetic în finalul piesei care ne-ar putea face să ne
amintim că binele nu este doar un cuvânt pe care îl arunci când şi dacă mai
spui „bună ziua”. Binele e un concept.
„Nea Ion" este o piesă despre Bine.
Sanda Manu
Nea
Ion, de Costan Gabriel
Colecţia:
Autori români
Volumul
poate fi comandat aici: www.edituravremea.ro
Vă aşteptăm cu drag!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu