Jumatatea dumnezeului femeie e o carte‑poem.
Un poem în care, in ciuda evocării lui, Dumnezeu nu există. Sau nu asa cum te‑ai
astepta. In stilul lui propriu, socant, cu imagini electrizante, taioase in
carne vie şi in cuvant, Daian il reinventeaza. Il aduce in el, unde oricum nu
se mai aude nimeni, apoi il exileaza, desavarsindu‑l odată cu recunoasterea in
femeia a carei culoare preferata devine. In ciuda angoaselor care‑l
traverseaza, a nelinistii, a tristetii, a vehementei protestelor, a injuriilor
chiar, cartea ramane o declaratie de dragoste fascinanta:
intunericul rostit recent si pastrat
adanc
sub pleoapa
ma indeamna sa te cer
de ieri
si de blond
si de altceva
sa te promit numelui meu
de femeie intoarsa si insfarsita
sa te vad intamplare iubito.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu