RECENZIE

Povestea unei familii din Bucuresti – Grecenii, de Victoria Dragu-Dimitriu

Editura Vremea, Colectia Planeta Bucuresti, Bucuresti, 2012
Din nou, cu osardia caracteristica, se apleaca Victoria Dragu-Dimitriu asupra unei “perechi emblematice pentru soarta bucurestinilor dintr-o , care au razbatut prin valtorile celei de-a doua jumatati a veacului XX, fara sa-si piarda personalitatea, idealurile si curajul”.
Am citit o carte emotionanta si am parcurs-o de doua ori de la prima si pana la ultima pagina, afland intre timp, in urma cu vreo zece zile in urma ca domnul Radu Greceanu tocmai era condus pe ultimul sau drum, la venerabila varsta de 98 de ani. Sa-i fie memoria binecuvantata pentru exemplara sa trecere prin aceasta lume.
Ca intotdeauna in cazul cartilor doamnei Dimitriu, publicate sub umbrela “Planeta Bucuresti” a Editurii Vremea, ai senzatia, in timpul lecturii, ca  esti inclus in mijlocul indelungatelor si bogatelor conversatii pe care autoarea le poarta cu gazdele  sale. Asa m-am aflat si eu musafira in salonul familiei Greceanu, undeva intr-un apartament dintr-un bloc din cartierul bucurestean Drumul Taberei. Si prin mijlocirea intrebarilor inteligente ale autoarei si subtilelor ei ghidonari in calea tumultului amintirilor gazdelor, m-am imbogatit la minte si la suflet, dar m-am si amarat de multe ori in fata paginilor care imi dezvaluiau tragediile unor membri de vaza ai neamului romanesc, care insa dincolo de toate loviturile “noii societatii” si a cozilor ei de topor, au continuat sa-si exercite cu inalt  devotament si caracter impecabil profesiunile lor. Doamna arhitecta Eugenia Greceanu si domnul Radu Greceanu – istoric, arhivist si genealogist mi-au dezvaluit comori inedite din viata si amintirile lor legate de istoria acestui oras prin care calcam zilnic si rareori avem timp si chemare sa-l cunoastem, sa-l intelegm si mai ales sa-l iubim. Marturii legate de oamenii care l-au zidit, dorindu-si sa ni-l lase noua, urmasilor.
Pornind de la obarsiile neamului Greceanu (prin secolul al XVII-lea) si inrudirii acestuia in timp cu mai toate marile familii romanesti, trecand prin multe generatii si casele pe care le-au ridicat si locuit reprezentantii lor, rasfoind o bogatie de arhiva – acte, scrisori, manuscrise, fotografii, studii de specialitate … locuri de munca, realizari pretioase, stergand lacrimi de sange la amintirea marelui macel ceausist asupra valorilor istorice, artistice si religioase ale Bucurestiului, ajungi la cuvintele de final ale domnului Radu Greceanu: “Eu sunt istoric genealogist, dar am fost si vizitator, de sute, de mii de ori, cu pasiune. Pe Valea Loarei, sau in Germania, pe la noi prin tara, pe unde am putut.  Am ascultat tot ce se spune si, cu timpul, am inteles: pe cei mai multi vizitatori, printre care ma numar si eu, nu-i intereseaza decat in mica masura detaliile legate de stilul arhitectonic, de materialul folosit in constructii, de tipul bisericii, ii intereseaza frumusetea in sine, daca locul vorbeste sufletului. Bucurestii in care m-am nascut, Bucurestii in care mi-am trait tineretea, in cetatea Arhivelor Statului, vorbeau sufletului. Dar cand m-am intors de pe front, din prizonierat, orasul nu mai era acelasi. Si de atunci s-a schimbat mereu. Am implinit 97 de ani. Am vazut multe, am trait atata. Ma intreb: va mai vorbi vreodata orasul acesta sufletului?”
Din fericire, exista oameni devotati orasului care isi acordeaza glasurile pentru a ne vorbi despre Bucuresti, pentru a ne deschide mintea si ochii si pentru a face orasul sa revorbeasca sufletelor noastre. Despre realizari frumoase de neuitat si despre fapte criminale la fel de neuitat si mai ales de neiertat. In acest sens, al faptelor criminale si al lacrimilor de sange, arhitecta Eugenia Greceanu spune ca “Pentru soarta dintotdeauna a Bucurestilor, mi se pare tipica povestea bisericii si a Manastirii Antim (…) cea construita in traditie bizantina, intre 1713-1716, de mitropolitul Antim, dupa planurile lui, pe locul altei biserici, ctitorite de unul dintre bucurestenii de la acel inceput de secol XVIII…”.
“Din toate punctele de vedere o CRIMA”. Faptuita cu prostie si ura de “principalii arhitecti” ai Bucurestiului socialist, Ceausescu si Leana lui, Leana cea care s-a revoltat “Prea multe turle” si a hotarat sa “radem totul” si a decis daramarea portiunii din Antim, care “fusese mutata cu atat truda si cheltuiala”. O intrebare – din nou dureroasa – “Vor mai sti si le va mai pasa generatiilor viitoare cum arata Antim in 1970 sau in 1982?” Sau vor ramane cu megalomaniile ceausiste si postdecembriste: Casa Poporului si Catedrala Neamului?
O carte recomandata calduros acelora care iubesc Bucurestiul de ieri pe care trebuie sa invete sa-l descopere in orasul de astazi. Si acelora care trebuie sa se aplece asupra lectiilor si modelelor de viata ale locuitorilor sai de seama, deopotriva profesionisti, dar si caractere de o putere si o probitate morala exemplare. E foarte trist faptul ca toata media este inundata de figuri jalnice contemporane, fara niciun caracter sau aport meritoriu la construirea sau la viata cetatii … haideti sa ne ridicam deasupra acestei triste realitati …
In acest sens si cu mult mai nuantate sunt cuvintele “omului care aduce cartea”.
 
Puteti comanda cartea acum, de pe site-ul Editurii Vremea sau de aici, la ofertă.

Sursa: Filme Carti
Articol postat de: Marc Delia

Imagini din timpul lansării volumului

Săptămâna merelor coapte, de Su Anisa

 

 

Întâmpinarea oaspeţilor lansării s-a făcut astfel!

 

Silvia Colfescu, directorul editurii Vremea şi Maria Niculescu, profesor, ascultând

 caldele cuvinte de bun venit în lumea scriitorilor,

 pe care doamna Georgeta Munteanu, directoarea librăriei Mihail Sadoveanu, i le-a adresat autoarei.

 Invitaţilor li s-au oferit mere roşii, astfel încât să intre mai uşor în lumea 

cărţii Săptămâna merelor coapte.

 Prezentarea concursului în urma căruia fericiţii căştigători au plecat acasă atât cu Săptămâna merelor coapte,

cât şi cu următoarele cărţi:  

Panică, de Jeff Abbott, Morţii nu vorbesc, de James Hadley Chase şi Monstrul din prag, de H.P. Lovecraft, 

care fac parte din colecţia Roşu şi negru.

 Sesiunea de autografe

 

 Sesiunea de autografe

 

Sesiunea de autografe

 

Cea mai gustoasă plăcintă cu mere

 

Sclipirea mulţumirii în ochii Roxanei Vlasceanu, PR-ul Editurii Vremea

RECENZIE

Autor: Victoria Dragu-Dimitriu;
Titlu: Povestea unei familii din Bucuresti. Grecenii;

De fiecare data cand am citit o carte despre vechile familii din Bucuresti, harta orasului s-a refacut in mintea mea, casele, strazile, locurile unde se distrau, candva, strabunicii nostri si arterele aglomerate formand un puzzle ireal. Povestea marilor boieri veniti in Bucuresti este, de fapt, povestea unui oras de multe ori hulit, asa cum arata inaintea regimului comunist. S-a incercat demolarea trecutului “burghezo-mosieresc”, asa cum era numita mosternirea culturala incepand cu anii ’50, dar nimeni nu a reusit, din fericire, sa demoleze memoria intelectualilor din familiile pentru care faima, eleganta si bunastarea erau direct proportionale cu anii dedicati studiilor si implicarii civice. Pasionatii care abia asteapta noutatile din colectia dedicata Bucurestiului de altadata, asociaza numele doamnei Victoria Dragu-Dimitriu cu interviurile prin care vrea sa refaca istoria orasului, colectionand amintirile unor locuitori ce l-au iubit. In acest volum readuce la viata amintirile familiei Greceanu, de care se leaga povestile unor frumoase case din Bucuresti, unele pastrate si azi, pe Strada Spatarului, in zona Bisericii Armenesti si a Casei Melik (Muzeul “Pallady”).
In spatele unui oras dezvoltat stau amintirile intelectualilor, iar in spatele oricarui intelectual senin, a stat un oras plin de povesti, cand amuzante, cand triste. A fi bucurestean, azi, inseamna a fi considerat “marlan”, lipsit de bun-simt si de cultura, dar albumele personale si amintirile pastrate de istoricul Radu Greceanu si de sotia sa, arhitecta Eugenia Greceanu, restaureaza un vechi Bucuresti, oferit locuitorilor care se rusineaza cand nu vor sa vada decat mizeria si blocurile gri. Iti imaginezi cu greu acel Bucuresti unde a existat o implicare a familiilor bogate in constructia unor scoli sau aziluri destinate familiilor din mahalaua insalubra, de aceea povestea familiei Greceanu va scoate la iveala un Bucuresti al oamenilor educati, pentru care orasul reprezinta una dintre marile iubiri. Sunt familiile care au cheltuit averi pentru colectii de arta donate apoi muzeelor, pentru acte caritabile discrete si pentru modernizarea urbana.
Istoria Grecenilor se revarsa in ramificatii ajunse in toate zonele tarii, fiind legata prin relatii de rudenie sau de prietenie, de marile familii istorice, printre care se numara Cantacuzino, Kiseleff, Ghica sau Gradisteanu (din care face parte si Neagu Djuvara), dar nu trebuie sa eviti cartea daca nu ti-ai format memoria unui cronicar. Eugenia si Radu Greceanu iti ofera un manual de istorie alternativ, plin de personaje hazlii, intamplari amuzante din viata unei frumoase doamne care il atentioneaza pe regele Ferdinand I sa nu o mai calce in timpul valsului, ignorand protocolul, si de povesti despre marile familii boieresti, acuzate, pe nedrept, de grandomanie.
Urmarind evenimentele importante cuprinse in biografia sotilor Radu si Eugenia Greceanu, vei intelege mai usor transformarile si dramele Bucurestiului. La inceputul secolului XX, orasul era slefuit de marii arhitecti pentru a semana cu marile capitale din Europa, iar constructiile prin care avea sa devina Micul Paris nu au sters imaginea diversitatii. Detaliile unei estetici occidentale si culoarea orientala, care ii oferea un aer pitoresc, s-au armonizat perfect, alcatuind, apoi, cea mai frumoasa perioada a Bucurestiului, intre anul 1900 si finalul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Amintirile doamnei Eugenia Greceanu, arhitect implicat in conservarea edificiilor istorice dezvaluie lupta unor locuitori indragostiti de oras pentru a-i pastra casele, ignorand amenintarile si  planurile de evacuare cu scopul de a se construi acei giganti socialisti, monstruosi.
Grecenii au fost martori ai decaderii estetice a unui oras iubit, refuzand, in ciuda statutului de paria din cauza originii burgheze, neputinta. A incercat fiecare sa apere amintirile unui Bucuresti vechi prin fotografii, obiecte, interventii si donatii. Pentru cei care s-au nascut dupa construirea faimoasei Case a  Poporului, sotii Greceanu au pregatit si cateva relatari despre cartierul Uranus, plin de case vechi si de gradini, dar si de biserici importante din punct de vedere al arhitecturii, toate daramate pentru a fi celebrata victoria socialismului asupre memoriei. Urmasii familiilor implicate in construirea si dezvoltarea orasului de altadata au capatat o rana, mereu deschisa, in perioada comunista. Intelegand valoarea culturala a fiecarui coltisor uitat, au vazut cum erau distruse cele mai frumoase case, cum erau date uitarii opere si colectii de arta si cum locuitorii modesti s-au transformat, brusc, in niste refugiati dupa ce au fost daramate cartierele pitoresti.
In ciuda unor drame greu de suportat, urmasii familiei Greceanu si-au povestit mereu viata pastrand acea demnitate a lordului invatat sa nu se lamenteze cand pierde averile, sa nu-si etaleze casele si mosiile, pastrand, oriunde s-ar duce, albumele de familie si biblioteca. Grecenii au preferat sa-si puna la adapost cartile inaintea bunurilor necesare unei asa-zise vieti pragmatice. Au fost educati de mici sa nu regrete pierderile materiale, ci doar valoarea culturala a obiectelor furate de comunisti. In locul unor lacrimi, cititorii vor descoperi povestile care pot crea un film de epoca.
Intamplarile hazlii si imaginile alb-negru din memoria sotilor Greceanu restaureaza o lume in care au fost invatati ca nu pot lua cu ei, in cazul unui naufragiu social, decat educatia, fotografiile prietenilor dragi, loialitatea si rezistenta intelectualului care nu poate uita la comanda politica.

Puteti comanda online cartea Povestea unei familii din Bucuresti. Grecenii de pe site-ul editurii Vremea.
Articol postat de Adriana Gionea | 19. 10. 2012
Sursa: http://townportal.ro/carti/_comentator-adriana-gionea/victoria-dragu-dimitriu-povestea-unei-familii-din-bucuresti-grecenii/

Autor:	Victoria Dragu-Dimitriu	An aparitie:	2012
Titlu:	Povestea unei familii din Bucuresti. Grecenii	Pret:	27 RON
Nr. pagini:	304	Editura:	Vremea

Concurs în cadrul lansării volumului Săptămâna merelor coapte, de Su Anisa

   În data de 23.10.2012, la sediul Librăriei „Mihail Sadoveanu “, Bd. Magheru nr. 6-8, sector 1, la ora 14:00, Editura Vremea va lansa o nouă carte,  Săptămâna merelor coapte, de Su Anisa, acest eveniment reprezentând debutul  pentru această tânără scriitoare.

   Cele 28 de povestiri, din acest volum, încearcă, într-un mod autentic, inocent şi ironic să ajungă la cititor descoperindu-i o lume a dorinţelor împlinite în mod simbolic, a trecutului care poate reapărea subit, a neputinţei de a-l înţelege pe celălalt, uneori a cruzimii umane, a aşteptărilor zadarnice sau a unor căutări exterioare a ceea ce nu există în propria persoană. Personajele au propriul mod de a vedea lucrurile şi de a acţiona, ceea ce conduce la finaluri surprinzătoare. Totuşi,  fiecare personaj, fie el om, peşte, roşie sau curte, se sforţează să schimbe ceva sau măcar să înţeleagă ce i se întâmplă.

   Despre Su Anisa,  putem spune  că s-a născut în 1980 în capitală, a studiat Dreptul la Universitatea Bucureşti şi, după un popas în avocatură,  presărat  cu stropi de înţelegere a ceea ce înseamnă numita profesie, s-a decis să-şi urmeze visul de a fi scriitoare. Între vis şi realitate apar mereu, ca în basme, multe impedimente, de felurite naturi, dar apariţia acestei cărţi înseamnă o primă treaptă spre împlinirea aspiraţiei sale.

   Toţi iubitorii de literatură sunt invitaţi să participe la evenimentul de lansare, în cadrul căruia vom organiza şi un concurs cu o tombolă, iar fericiţii câştigători vor pleca acasă cu încă un volum publicat de Editura Vremea.

   Pentru a putea participa la această tombolă tot ce trebuie să faceţi este să vă prezentaţi la organizator cu chitanţa prin care dovediţi că aţi cumpărat această carte, Săptămâna merelor coapte, de Su Anisa, şi intraţi automat în concurs.

    Cei trei câştigători vor fi desemnaţi chiar de autoare prin tragere la sorţi, înainte de sesiunea de autografe.

Vă aşteptăm cu mult drag!

Sefora. Biblia la feminin, de Marek Halter - colecţia Mari autori

Editura Vremea, Bucureşti, 2006
Traducere din limba franceza de Dan Radulescu
Evreu nascut in Polonia anului 1936, Marek Halter – victima a legilor rasiale naziste, ajunge cu familia sa in ghettoul  din Varsovia, de unde reusesc cu totii sa scape. Peregrinari prin Uniunea Sovietica pana hat departe in Uzbekistan, o reintoarcere in 1946 in Polonia, urmata de emigrarea in Franta il duc pe Halter in cele din urma spre lumea artei: studiaza la Paris pantomima cu renumitul Marcel Marceau si isi exerseaza cu succes talentul de pictor.
In 1967 – ca urmare a implicarii in activitatile militante impotriva  rasismului si antisemitismului, a  fondat Comitetul International de Negociere a Pacii in Orientul Apropiat.
In anii 70 a luat condeiul in mana si printre preocuparile sale literare  s-a aplecat constant asupra problematicii biblice, pe care a studiat-o atent si riguros si a reflectat-o in scrierile sale.
Astfel a ajuns sa ofere cititorilor romanele sale „The Book of Abraham”, „The Children of Abraham”, „The Wind of Khazars”, „ Mary of Nazareth”. etc.
Si asa dupa cum putem citi pe coperta a patra a volumului editat la Ed. Vremea, Marek Halter spune: „Intr-o buna zi, m-am intrebat daca absenta unei priviri feminine asupra Bibliei nu sta cumva la originea tuturor neintelegerilor care nasc atatea intrebari si discutii printre oameni. Asa ca am incercat sa recitesc Biblia prin prisma femeilor care apar in ea. Brusc, totul s-a schimbat. Evenimentele istorice si-au regasit locul, neverosimilul a disparut”. Si astfel au prins viata in romanele sale omonime figurile biblice renumite:  Sarah (2004), Tsipporah (2005) si Lilah (2006).

Marek Halter

Daca romanul „Maria din Nazareth” a fost citit si recenzat cu ceva vreme in urma de colegul Dan pe acest blog, iata ca acum am ajuns si eu la una dintre cartile lui Marek Halter si anume la cel cu titlul tradus in limba romana „Sefora”. Zipporah/Tsippora  inseamna in limba ebraica pasare si intalnim acest nume in Cartea Exodus, fiind vorba despre sotia lui Moise (fiica lui Jethro inteleptul din Midian) cu origine kushita (africana – nubiana).
Scris intr-o maniera calda, cu multa atentie la detalii geo istorice si politice, dar si la detalii etnografice (obiceiuri, credinte, imbracaminte, gospodarie, educatie), cu multa empatie pentru personajele carora le da viata cu fior autentic, Halter reuseste o imagine aproape cinematografica a lumii de cu mii de ani in urma si ne transmite emotii si implicari profunde.
Puterea credintei, iubirii, devotamentului si sacrificiului femeii din spatele barbatului care va deveni figura emblematica a poporului evreu, este descrisa cu mult talent si intelegere a destinului acestui personaj hotarator in istorie. Caci fara ajutorul frumoasei kushite Sefora si a inteleptului sau tata Jethro, Moise nu ar fi si stiut niciodata „cum sa se descopere”, nu ar fi auzit niciodata „chemarea lui Iahve”, nu ar fi inteles niciodata ca numai gresind, ajungi sa afli adevarul si sa-ti gasesti credinta, asa cum ii spune batranul Jethro: „Acesta-i adevarul, baiete. Din marele Legamant al stramosilor nostri cu Cel Vesnic care i-a scos din nefiinta nu ne-a ramas decat umbra si mania. Cu fiecare zi ce trece, furia lui Horeb se adapa din greselile noastre. El cere dreptate si cinste. Ne priveste si-si pierde rabdarea. Din pacate, el ne cunoaste atat trecutul, cat si viitorul care ne asteapta. Vede inaintea noastra prin intuneric. Se ingrijoreaza, se ingrijoreaza! Bubuie ca sa ne scoata din toropeala noastra. Dar nu primeste in schimb decat frica, in timp ce El doreste putina indrazneala si vrednicie.” Si ii mai spune si Sefora „ Pricinile din care nu facem ceea ce ne inspaimanta sunt intotdeauna numeroase. Ele imbraca adesea infatisarea intelepciunii. Dar ceea ce zamisleste teama este intotdeaua ceva rau. Ridica-ti privirea spre varful muntelui, Moise.”
Fara puterea Seforei, Moise ar fi ramas ingenunchiat in temerile si indoielile sale, evreii ar fi continuat sa se chinuie sub jugul amarnic al robiei egiptene si nu ar fi ajuns niciodata poporul liber condus in Cannan sub calauza imperativului Legii – cele 10 Porunci primite pe Muntele Sinai. Transformarea aceasta captivanta a lui Moise, din tanarul print crescut ca fiu al Faraonului, in fugarul debusolat, mai apoi in ciobanul multumit cu mica sa turma si dragostea femeii de langa el, ajungand la inteleptul conducator al poporului sau caruia ii spune „ Nu suntem lapte si miere, ci inimi pustii in desert. Canaanul nu este inca pentru noi”, nu ar fi fost posibila fara – cum am mai spus, femeia extraordinara care a fost Sefora.
Halter isi incheie romanul cu cuvintele: „Si a ratacit prin pustiu, aidoma celor din poporul sau pe care-i scosese din Egipt, pana la moartea sa, cand s-a preschimbat in pulbere. Fara cripta de piatra, fara pestera sfanta pentru oasele sale, dar dainuind de-a pururi in uriasul mormant al cuvintelor si al amintirii. 
Dar cine-si aminteste de Sefora cea neagra, Kusheita? Cine-si mai aduce aminte de faptele ei si cine ii mai rosteste numele?”
Numele Seforei, iubirea, credinta ei si influenta ei benefica asupra celui ales de Dumnezeu nu este insa uitat nici in Biblie, nici – iata, in acest act artistic deosebit al lui Marek Halter, o carte care se citeste pe nerasuflate si care are o putere evocatoare iesita din comun. Poate datorita stilului literar, lejer narativ, dar bine inchegat, poate datorita mesajelor etice si morale, poate datorita culorii exotice-mistice. Si daca vorbesc despre mesaje, iata ca unul dintre ele, extrem de important si de acutizat pana in zilele noastre si pe care il transmite romanul lui Halter este si acela relevat de acest fragment din Leviticul, 19, 33-34, citat in preambului volumului: „De se va aseza vreun strain in pamantul vostru, sa nu-l umiliti. Strainul, care s-a asezat la voi, sa fie pentru voi ca si unul dintre voi; sa-l iubiti ca pe voi insiva, ca si voi ati fost straini in pamantul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.”

Sursa:http:www.filme-carti.ro

Săptămâna merelor coapte, de Su Anisa - o nouă carte în colecţia Autori români

 Volumul de povestiri Săptămâna merelor coapte, cuprinde 28 de povestiri.

Povestirile încearcă, într-un mod autentic, inocent şi ironic să ajungă la cititor descoperindu-i o lume a dorinţelor împlinite în moduri simbolice, a trecutului care poate reapărea subit, a neputinţei de a-l înţelege pe celălalt, uneori a cruzimii umane, a aşteptărilor zadarnice, sau a unor căutări exterioare a ceea ce nu există în propria persoană. Personajele au propriul lor mod de a vedea lucrurile şi de a acţiona, ceea ce duce la finaluri surprinzătoare. Totuşi,  fiecare personaj, fie el om, peşte, roşie sau curte, se sforţează să schimbe ceva sau măcar să înţeleagă ce i se întâmplă.

Pentru a vă ajuta să intraţi în lumea acestei cărţi, reproducem două texte scurte:

Dar ai ceva cu merele? Nu-ţi plac? E doar un joc, nu trebuie să te gândeşti la altceva, te bucuri de un gust bun, de o aromă, atât. El se fâstâcea, şi-a desprins din întâmplare mâna din a ei, oamenii aveau feţele înroşite şi vorbeau cu guri dulci, el le zâmbea şi refuza fiecare farfurie. Făcea şi ea acelaşi gest în urma lui, sperând să fie altfel în altă seară. N-au mai vorbit despre mere, venise să cunoască satul ei, oamenii cu care crescuse şi care o cunoşteau.

A ocolit satul, toată lumea dormea încă, a ajuns la marginea pieţei deşertice, nu era nicio mişcare, doar urme a ceea ce fusese cu o seară înainte, urme de mirosuri, urme de cuvinte, urme de paşi fugind, urme de roşeaţă pe faţa ei, bătea vântul printre mesele goale, bătea vântul în cuptorul răcit. Poate acum i-ar fi plăcut mai mult, poate nu s-ar mai fi speriat, poate ar trebui să-l cheme acum, dar n-avea curajul. Nu şi-au vorbit toată ziua, iar seara nu s-a îmbrăcat niciunul ca să coboare dealul, rămăsese geamul deschis şi i s-a părut că ajunge până în cameră aroma de mere coapte, s-a dus şi l-a închis.

  

Su Anisa

Autoarea s-a născut în 1980, în Bucureşti, a studiat Dreptul la Universitatea Bucureşti, şi, după un popas în avocatură,  presărat  cu stropi de înţelegere a ceea ce înseamnă numita profesie, s-a decis să-şi urmeze visul de a fi scriitoare. Între vis şi realitate apar mereu, ca în basme, multe impedimente, de felurite naturi, dar apariţia acestei cărţi înseamnă o primă treaptă spre împlinirea visului ei.

Pagini: 232
Format: 13 x 20
An apariţie: 2012
ISBN: 978-973-645-488-2

Volumul poate fi comandat aici: Editura Vremea