RECENZIE

Cuplul modern

Titlu: Unsprezece pași
Autor: Tiberiu Ioan Popescu
Rating:
Editura: Vremea
Anul aparitiei: 2012
Numar pagini: 230
ISBN: 978-973-645-472-1





Cine nu știe să iubească - va sfârși în brațele primei tentații.
Cine n-a iubit - va sfârși în brațele primei curve.
Cine iubește - așteaptă cu suspans să-i zâmbească o singură ființă. 

„Totul a început în toamna anului 2007. Îmi doream să scriu o poveste de dragoste, cu o ușoară tentă erotică. Prima oară mi-am propus să scriu doar o pagină. Realizând că acțiunea se leagă iar personajele îmi apăreau ușor în minte, am continuat”, mărturisește autorul, licențiat în filozofie și activând de 9 ani în televiziune, despre romanul său de debut venit ca o revoltă în fața neseriozității relațiilor moderne.
Cu replici acide, bărbați celebri și femei frivole, Unsprezece pași este replica fidelă a unei realități ce-ți lasă un gust amar. Criza pe care o traversează aproape orice cuplu atinge proporții extreme, fiind ceva dorit, aproape necesar smulgerii din monotonia pe care care omul modern nu mai știe cum altfel să o depășească decât printr-o dezinhibare totală. Lumea lui David, celebrul copywriter e una superficială, cu suspiciuni și planuri secrete, manipulări, parvenire și interese meschine. Personajele stereotipice se perindă între dorința de ascensiune profesională și nevoile carnale la care aproape că se reduce cuplul.
„Dacă în pat nu poți fi liber și ai prejudecăți, atunci în viața reală, cea în care te poți ascunde după anumite măști, ești de mii de ori mai fățarnic”, își motivează Carmen, una dintre blondele fatale ale lui David, părerea că alături de un bărbat mediocru nu se poate dezvolta. Afirmația în sine ascunde un dram de adevăr, dar parcă prea se judecă valoarea unei relații sau a unui om prin prisma inhibiților din intimitate.
David, care se crede un bărbat adorat de toate femeile, pare din exterior un fel de salvator de domnișoare blonde, vampe și în același timp fragile, dar mai ales cu diverse probleme emoționale. Un bărbat la picioarele căruia s-au pus atâtea „te iubesc”-uri, încât nu pare să mai pună preț pe sentimente, ci pe respect, deși nu prea se vede: „Atâtea femei îmi spuseseră că mă iubesc, încât am ajuns să cred că nu ăsta este esențialul. Ci respectul! Lipsa lui îți creează o stare de disconfort, care poate duce la acțiuni condamnabile. Oamenii care nu cunosc respectul sunt ca lupii neîmblânziți. După ce le-ai dat de mâncare, te mușcă și fug! Speram să nu fie și cazul Anei.”
Personajele sunt multe și destul de slab conturate, astfel că adesea se poate face confuzie. Mai ales când e vorba de cele feminine, ce par alese pe sprânceană din rasa ariană, toate înalte, suple și ispititoare și, mai presus de toate, libertine. Dacă în viața de zi cu zi, bărbații sunt misogini, un fel de oaie neagră în relații, în lumea lui David femeile par personajul negativ, manevrându-i pe toți ca pe niște marionete. Indiferent că este Carmen, Monica, Cristiana, Elena sau Ana, fiecare damă pare la început o fată cu capul pe umeri, reușind aproape să stârnescă simpatia cititorului. Cumva, pe parcurs, fiecare se dovedește a fi oportunistă, uneori lăsând chiar impresia unei femei un pic sonate.
Iar la sfârșit, închizând cartea, răsufli ușurat că realitate ta nu-i chiar atât de stearpă ca cea din lumea lor.

• Plusuri

  Stilul accesibil, ritmul alert.
  

• Minusuri

  Lipsesc personajele cu care cititorul poate rezona.
  

• Recomandari

  L-aș recomanda în special acelora pasionați de romanul polițist, fiindcă prin doza bună de mister, suspans și tot felul de intrigi, romanul capătă alura acestui gen.
  

Categorie: Lit. contemporana | Autor: Tiberiu Ioan Popescu | Editura: Vremea

 Puteti comanda cartea acum, de pe site-ul Editurii Vremea.

Sursa: Bookblog
Articol postat de: Elena Potocean