Pentru mine sfarsitul anului 2012 a insemnat – printre altele
– si reunirea a doua evenimente.
Unul a fost acela ca am reusit sa recitesc cu mintea mult mai matura de acum,
“Istoria Bucurestilor”, de Constantin C. Giurescu
Editura Vremea, Colecţia Planeta Bucuresti, 2009,
la peste treizeci de ani de la prima mea lectura si cu
beneficiul unei editii (a treia), care ingrijita fiind de catre Dinu C.
Giurescu, “exprima gandul autorului fara insertiile politicului”.
Al doilea eveniment a venit oarecum in completarea primului si
s-a concretizat in lansarea ingrijita de Editorul Art-Historia a volumului
“Carol Popp de Szathmari – fotograful Bucurestilor”, de
Emanuel Badescu si Radu Oltean
Editor Art-Historia, 2012
Si in continuare voi puncta cateva consideratii privind cele
doua volume prezentate mai sus.
1. Istoria
Bucurestilor de Constantin C. Giurescu a vazut lumina
tiparului pentru prima data in anul 1967. Editia a doua a aparut abia in 1979,
la doi ani de la trecerea in nefiinta a autorului si in 2009 iata cea de-a
treia editie, ingrijita de catre Dinu C. Giurescu, vine sa redea publicului
aceasta lucrare monumentala proiectata de catre autor in cadrul a 9 “prelegeri”
tinute in timpul incarcerarii sale in inchisoarea de la Sighet.
 |
Constantin C. Giurescu |
Aceasta carte trebuie sa-si aiba un loc de frunte
printre toate acele lucrari ale cronicarilor, istoricilor, antropologilor, etnografilor,
esteticienilor, memorialistilor, scriitorilor, jurnalistilor sau graficienilor
care s-au aplecat cu osardie stiintifica, cu talent evocator, cu dragoste si cu
intelegere asupra Bucurestiului pe care il locuim sau pe care doar il vizitam
in trecere. Pentru ca – bazandu-se pe o
impresionanta cercetare stiitifica si pe o bogata bibliografie consultata,
creaza cititorului o fresca vasta – de la inceputuri si pana in anul 1977, a
nasterii unei mari asezari urbane in mijlocul Europei, la intretaierea marilor
drumuri de comunicare si mai ales, la intrepatrunderea multora dintre
influentele istorice-sociale-economice-culturale-organizatorice ale epocilor in
cuptorul carora s-a plamadit Bucurestiul pe care il vedem astazi.
Si pe masa bogata a acestui ospat intelectual gasim informatii
bine structurate privind istoria inceputului si istoria acelor Domnitori care
si-au stabilit Scaunul in Bucuresti si au transformat acest oras – pas cu pas,
intr-un “mare centru economic si cultural”, inca din a doua jumatate a
secolului al XVII-lea si la inceputul celui de-al XVIII-lea secol, istoria mai
apoi a secolului al XIX- aducator al marilor transformari inscrise in evolutia
Europei: Revolutia de la 1821, prima domnie pamanteana, Regulamentul Organic,
Revolutia de la 1848, pregatirea si infaptuirea Unirii (1849-1961), Domnia lui
Carol I al Romaniei, Razboiul de Independenta, Intregirea Romaniei, Bucurestii
Primului si celui de-al Doilea Razboi Mondial, Bucurestii Regimului Socialist.
Si apoi, in capitolele specifice dedicate demografiei,
dezvoltarii mestesugurilor, negustoriilor, administratiei, cartierelor si
spatiilor verzi, gasim informatii de mare interes si prospetime despre oamenii
de vaza sau despre oamenii obisnuiti care au lasat urme adanci, de nesters, de
neuitat si de vesnic respectat in modelarea urbei. Un aspect deosebit de
interesant pentru mine a fost acela al toponimiilor cartierelor si strazilor,
explicatii care vin sa ne lamureasca noua, celor de astazi, nume pe care le
pronuntam des, dar despre a caror origine – arareori sau mai de loc – ne
punem vreo intrebare. Selari, Damaroaia, Dorobanti, Calea Victoriei, Scaune,
Sfinti, Cavafi etc, etc, etc …Doar cateva exemple, insa lucrarea abunda in
informatii pretioase pentru iubitorii orasului.
Si am inteles o data in plus ca mare parte din istoria
Bucurestiului nu este la vedere, ea este subterana … si la propriu si la figurat.
La propriu pentru ca Centrul Vechi, dar nu numai, ascunde – strat peste strat –
o istorie care uneori – cu zgarcenie – se lasa vazuta de noi cei de astazi. Imense
pivnite boltite (din pamant, din piatra, din caramida), adapostind marfurile
negustorilor si mestesugarilor, tuneluri zidite pentru legaturi sau pentru
evacuare sau pentru aparare … misterele Bucurestiului subteran … o
istorie probabil destinata a ramane in pare parte neelucidata si
nescrisa.
O istorie subterana si la figurat, pentru ca …istoria se
compune si din povestile si experientelor celor care au trait-o si au
transmis-o – cu mijloacele fiecarei epoci – catre urmasii lor. Si in acest
sens, Constantin C. Giurescu se refera la un moment dat, la paginile 481 si 482
la o pictura a lui Carol Popp de Szathmari … “ Numeroasele cumpene de put din
Glina – 12, una langa alta – i-au inspirat lui Carol Popp de Szathmari, in
veacul trecut (la momentul scrierii era vorba despre sec. al XIX-lea), o
interesanta pictura.
Prof. Dinu C. Giurescu spune: Meseria a fost prioritara pentru Constantin C. Giurescu, Omul era
rezervat, iar Profesorul – metodic. Spunea: “Scrie in asa fel incat sa
te inteleaga toata lumea”;.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu